Thursday, June 12, 2008
Last seconds of my blog
This is my last post. I decided not to write anymore. I will not delete the blog, I won't write on it anymore.
Sunday, June 8, 2008
La inceput a fost trairea
Tacere. Tacere. Tacere. Ta-ce-re. Taci! Tac! Hai sa tacem! Hai sa tacem toti! Hai sa nu mai vorbim! Folosim atatea cuvinte si nu spunem nimic. Vorbim atat de mult si ne invartim in jurul acelorasi idei.
"- Poate ca tocmai in momentul acesta si ea se gandeste la mama ei. Daca ar trai bunica-sa, si bunica s-ar gandi acum tot la mama ei. Sunt coincidente de-astea. Eu cred ca exista in viata lumii o clipa cand toti oamenii se gandesc la mama lor. Chiar si mortii. Fiica la mama, mama la mama, bunica la mama....pana se ajunge la o singura mama, una imensa si buna...
-Ce liniste trebuie sa fie atunci pe lume!
-In momentul acela, daca ar striga cineva ajutor, cred ca ar fi auzit pe-ntreg pamantul." (Iona de Marin Sorescu)
Daca am gandi mai mult decat vorbim. Daca am incerca sa spunem mai putine, atunci am intelege mai mult. Daca toti am face un efort si am vorbi mai putin, ne-am da seama ca lucrurile sunt mult mai simple. Daca ar fi liniste peste tot, realitatea ar fi alta. Am descoperi o alta lume in care cuvintele se traiesc: " Noi nu suntem aici pentru a fi imbracati. Noi suntem aici pentru a trai credinta si a o arata traita."
Trebuie sa invatam sa traim cuvintele, iar abia apoi sa cuvantam.
Traire vs. Vorbire
Mai putine vorbe desarte si mai multe trairi adevarate.
Eu nu diminuez forta cuvantului. Spun doar ca el trebuie sa fie o consecinta a trairii si nu invers. Cel putin in cazul cuvintelor rostite de tine. Evident ca in momentul in care reactionezi la cuvintele altei persoane, trairea apare post-vorbire. Cuvantul este foarte important. Fara el trairea ramane egoista, neimpartasita. Dar pentru a avea forta necesara el trebuie sa apara ca o consecinta a acesteia.
Asa ca vorbeste, dar mai inainte de toate, traieste!
"- Poate ca tocmai in momentul acesta si ea se gandeste la mama ei. Daca ar trai bunica-sa, si bunica s-ar gandi acum tot la mama ei. Sunt coincidente de-astea. Eu cred ca exista in viata lumii o clipa cand toti oamenii se gandesc la mama lor. Chiar si mortii. Fiica la mama, mama la mama, bunica la mama....pana se ajunge la o singura mama, una imensa si buna...
-Ce liniste trebuie sa fie atunci pe lume!
-In momentul acela, daca ar striga cineva ajutor, cred ca ar fi auzit pe-ntreg pamantul." (Iona de Marin Sorescu)
Daca am gandi mai mult decat vorbim. Daca am incerca sa spunem mai putine, atunci am intelege mai mult. Daca toti am face un efort si am vorbi mai putin, ne-am da seama ca lucrurile sunt mult mai simple. Daca ar fi liniste peste tot, realitatea ar fi alta. Am descoperi o alta lume in care cuvintele se traiesc: " Noi nu suntem aici pentru a fi imbracati. Noi suntem aici pentru a trai credinta si a o arata traita."
Trebuie sa invatam sa traim cuvintele, iar abia apoi sa cuvantam.
Traire vs. Vorbire
Mai putine vorbe desarte si mai multe trairi adevarate.
Eu nu diminuez forta cuvantului. Spun doar ca el trebuie sa fie o consecinta a trairii si nu invers. Cel putin in cazul cuvintelor rostite de tine. Evident ca in momentul in care reactionezi la cuvintele altei persoane, trairea apare post-vorbire. Cuvantul este foarte important. Fara el trairea ramane egoista, neimpartasita. Dar pentru a avea forta necesara el trebuie sa apara ca o consecinta a acesteia.
Asa ca vorbeste, dar mai inainte de toate, traieste!
Wednesday, May 28, 2008
Eu cred ca tu...
Eu cred ca tu…
Ti-am intalnit ieri fratele geaman.
Semanati atat de mult,
Doar ca el era de mult
Plecat dintre cei vii.
El stia ca alegerile corecte,
Se fac la timp si nu plangand.
Ca drumurile nu se fug,
Dar nici nu se opresc.
Cred ca l-am cunoscut candva
Cand inc-era in viata.
Probabil doar ca se juca
Cu identitatea ta.
Nu cred ca ai un frate geaman
Si totusi cred ca el a fost.
Privea de undeva de dupa colt.
Spune-mi tu, nu-i asa?
Eu nu credeam
Ca poti sa scurgi
O alta fiinta din tine,
Precum sangele din vine.
Si totusi, cred ca tu-mi ascunzi ceva…
Fiinte diferite doua sunt ele in tine.
Te uiti in jos, te uiti la ea…
Eu cred ca tu-ti ascunzi ceva.
Thursday, May 22, 2008
Martir sau Petru?
"I took the one less traveled by..." ( Robert Frost, The road not taken)
I'll take the one less traveled by...
Chiar asa? Chiar voi avea curajul sa indur totul pana la final, or will I chicken out and choose the easy way?
De fiecare data cand apare o intrebare de genul " The brave or the chicken?" multi alegem "The brave". Intrebarea este daca intr-o situatie din viata reala chiar am alege asta? Intr-o situatie care ne-ar afecta total viata si nu micile decizii de acum.
Will I not chicken out, consciously or unconsciously? Ma voi uita drept inainte si voi spune ca nu ma voi misca, sau ma voi da un pas mai la stanga?
E frumos sa cred ca voi face alegerea corecta sau ca voi avea curajul sa o fac, dar chiar asa voi face?
Tuturor ne place sa credem ca am fi martiri dar de fapt cati nu suntem un Petru ce se leapada din prima secunda?
Ar fi frumos sa avem puterea sa fim toti martiri si este trist ca exista posibilitatea sa fim Petru. Pusi in fata situatiei sau influentati de evenimentele din viata noastra sa ne saturam de tot si spunem "Gata! Ajunge! I had enough with this road!".
Oricat am vrea sa murim pentru ideile si convingerile noastre, ca niste martiri, multi vom ramane doar un Petru ce va cere iertare pentru greselile sale.
Cine se crede fara vina sa arunce primul piatra...
I'll take the one less traveled by...
Chiar asa? Chiar voi avea curajul sa indur totul pana la final, or will I chicken out and choose the easy way?
De fiecare data cand apare o intrebare de genul " The brave or the chicken?" multi alegem "The brave". Intrebarea este daca intr-o situatie din viata reala chiar am alege asta? Intr-o situatie care ne-ar afecta total viata si nu micile decizii de acum.
Will I not chicken out, consciously or unconsciously? Ma voi uita drept inainte si voi spune ca nu ma voi misca, sau ma voi da un pas mai la stanga?
E frumos sa cred ca voi face alegerea corecta sau ca voi avea curajul sa o fac, dar chiar asa voi face?
Tuturor ne place sa credem ca am fi martiri dar de fapt cati nu suntem un Petru ce se leapada din prima secunda?
Ar fi frumos sa avem puterea sa fim toti martiri si este trist ca exista posibilitatea sa fim Petru. Pusi in fata situatiei sau influentati de evenimentele din viata noastra sa ne saturam de tot si spunem "Gata! Ajunge! I had enough with this road!".
Oricat am vrea sa murim pentru ideile si convingerile noastre, ca niste martiri, multi vom ramane doar un Petru ce va cere iertare pentru greselile sale.
Cine se crede fara vina sa arunce primul piatra...
Tuesday, May 20, 2008
Jurnalism de calitate
Jurnalism de calitate 1
Jurnalism de calitate 2
Jurnalism de calitate 3
1. Ca de obicei un alt articol scris fara ca jurnalistul sa faca un minim efort de informare.
2. Cel putin un grup dintre cele participante la proiectul I am Hero organizat de Happy Fish, nu este emo, asa ca nu inteleg de ce ar fi incadrat in acea categorie. Daca ceilalti par a fi, sau spun ca ceea ce este dezbatut in film este legat de generatia emo ( nu stiu daca este asa, deci nu pot comenta), foarte bine pentru ei. Dar nu ar trebui implicate si celelalte grupuri intr-o problema sociala pe care nu o trateaza.
3. Primul film nu este intitulat "EMO" si nici nu vorbeste despre probleme emo. Filmul se numeste "Cutia cu imagini" si trateaza o alta problema. Filmul despre emo inca nu a fost pus pe site, deci primul film ar fi "Cutia cu imagini". Asa ca ordinea celor de la Evz este gresita.
4. Se vorbeste de noi ca fiind generatia Emo. Nu cred ca a existat un singur curent care sa puna stapanire pe intreaga populatie adolescentina, asa ca nu este cazul sa generalizam. Problema nu este ca sunt incluse persoane non-emo in curentul acesta, ci ca jurnalismul este de proasta calitate. Nu toti suntem emo.*
5. In text mai sunt prezente si alte greseli, dar :-j
* Nu vreau sa comentez asupra acestui "asa zis" curent.
Jurnalism de calitate 2
Jurnalism de calitate 3
1. Ca de obicei un alt articol scris fara ca jurnalistul sa faca un minim efort de informare.
2. Cel putin un grup dintre cele participante la proiectul I am Hero organizat de Happy Fish, nu este emo, asa ca nu inteleg de ce ar fi incadrat in acea categorie. Daca ceilalti par a fi, sau spun ca ceea ce este dezbatut in film este legat de generatia emo ( nu stiu daca este asa, deci nu pot comenta), foarte bine pentru ei. Dar nu ar trebui implicate si celelalte grupuri intr-o problema sociala pe care nu o trateaza.
3. Primul film nu este intitulat "EMO" si nici nu vorbeste despre probleme emo. Filmul se numeste "Cutia cu imagini" si trateaza o alta problema. Filmul despre emo inca nu a fost pus pe site, deci primul film ar fi "Cutia cu imagini". Asa ca ordinea celor de la Evz este gresita.
4. Se vorbeste de noi ca fiind generatia Emo. Nu cred ca a existat un singur curent care sa puna stapanire pe intreaga populatie adolescentina, asa ca nu este cazul sa generalizam. Problema nu este ca sunt incluse persoane non-emo in curentul acesta, ci ca jurnalismul este de proasta calitate. Nu toti suntem emo.*
5. In text mai sunt prezente si alte greseli, dar :-j
* Nu vreau sa comentez asupra acestui "asa zis" curent.
Sunday, May 18, 2008
Razboi
Razboi
Bantuie in mine un vant
Si imi usuca maduva-n oase,
Mi se scurge tot sangele-afara
Si pielea se lasa, se lasa.
Am cruste adanci, ce cad,
Se usuca.
Si pielea imi crapa,
Nisipul o umple.
Parul cel rosu e alb
Ca nisipul.
Pielea se-ntinde
Si carnea-i risipa.
Se usca tot trupul in soare,
Ma zgarie nisipul in oase.
Pe coaste se aseaza incet
Un praf dur de viata.
Dar calca-ti calcaiul pe mine,
Zdrobeste-mi intreaga faptura!
Mi-e sete de carne
Si mi-e foame de vin,
De ce nu mi-ai dat o armura?
Bantuie in mine un vant
Si imi usuca maduva-n oase,
Mi se scurge tot sangele-afara
Si pielea se lasa, se lasa.
Am cruste adanci, ce cad,
Se usuca.
Si pielea imi crapa,
Nisipul o umple.
Parul cel rosu e alb
Ca nisipul.
Pielea se-ntinde
Si carnea-i risipa.
Se usca tot trupul in soare,
Ma zgarie nisipul in oase.
Pe coaste se aseaza incet
Un praf dur de viata.
Dar calca-ti calcaiul pe mine,
Zdrobeste-mi intreaga faptura!
Mi-e sete de carne
Si mi-e foame de vin,
De ce nu mi-ai dat o armura?
Friday, May 9, 2008
Nu-mi rascoli Pamantul
Nu-mi rascoli Pamantul
Pe marea-mi lina
Ca vantul sufli.
Nisipul mi-l arunci in vant,
Dar niciodata, niciodata un cuvant.
Pamantu-mi cere apa,
Dar tu asezi doar roua pe firele de iarba.
Imi zvanti doar inceputul,
Dar niciodata si nicicand cuvantul.
O! Furtuna pe marea-mi de-ai da
Sau nisipul sa-mi spulberi in lume...
Ploaie sa-mi respire pamantul,
Iar ars sa-mi fie tot lutul.
.............................................
Mereu putin, nicicand cuvantul.
De nu-i cuprinzi infinitatea,
De nu-i ajungi in miezu-i,
Nu-mi rascoli Pamantul.
Pe marea-mi lina
Ca vantul sufli.
Nisipul mi-l arunci in vant,
Dar niciodata, niciodata un cuvant.
Pamantu-mi cere apa,
Dar tu asezi doar roua pe firele de iarba.
Imi zvanti doar inceputul,
Dar niciodata si nicicand cuvantul.
O! Furtuna pe marea-mi de-ai da
Sau nisipul sa-mi spulberi in lume...
Ploaie sa-mi respire pamantul,
Iar ars sa-mi fie tot lutul.
.............................................
Mereu putin, nicicand cuvantul.
De nu-i cuprinzi infinitatea,
De nu-i ajungi in miezu-i,
Nu-mi rascoli Pamantul.
Monday, May 5, 2008
Fix you ( I guess that in the end la vida no es sueno)
This time I have to stick around. This time I won't leave. Every time a problem appears I run away. If things are not perfect I dump them in the trash. A single spot on something makes it bad, useless, good to throw away. And I always throw things away. I don't try to fix them, I just throw them away. I accept changes too easily. As soon as a problem appears I leave it unsolved and find something else, some other perspective that will bring me, in the end, to the same place. This time I choose to stay. This time I choose to look ahead and say that I will stick around and see what happens. It can't be worse than how it was up to now. I have to learn how to fix my problems and not to throw them away as if they have never existed. People are not perfect, relationships are not perfect, life is not perfect. I can't throw them in the trash bin just because they have small spots or even big holes in the fabric. I should try to patch them, to find the cause, to heal them. But it is going to be so damn hard to admit that la vida no es sueno. I am not an avoider, and I stopped being a dreamer. I am a 'thrower away". I throw things away. I don't avoid them, I don't put them in a dark corner of my mind and always stumble upon them. I delete them. But when something similar appears I just go and make the same mistake. So this time I shall work on them. I will not delete them, I will fix them.
"I'm sticking with you, cause I'm made out of glue"
"I'm sticking with you, cause I'm made out of glue"
Saturday, May 3, 2008
Vitraliu
Vitraliu
Tamaia arde, in noapte, pacate.
Ineaca in fumul ei gros, ploaia toata,
Si-i liniste in cupola inalta.
O apa de mir imbata
Cu parfumul ei, biserica toata,
Ce respira incet, incet sub apa.
Dar umezeala o cuprinde.
Tamaia si fumul s-au dus.
Mai bine sub apa de mir
Decat in fumul tamaii, de plans.
Curata, cu lutul umed pe pereti
Biserica-asteapta vantul de smirna.
Il simte, e departe-n apus.
Dar parca nu vine.
Nu mai e mult.
Orice apus nu e lung.
Si iata cum vantul vine,
O zvanta, o usca,
Biserica-i plina
De tamaie, de mir si de smirna.
Tamaia ramane mereu nedorita,
Ea arde pacate in noapte, in tinda.
Mirul o spala si parfumu-i ramane
Plutind catre zare
Pe vantul de smirna.
Tamaia arde, in noapte, pacate.
Ineaca in fumul ei gros, ploaia toata,
Si-i liniste in cupola inalta.
O apa de mir imbata
Cu parfumul ei, biserica toata,
Ce respira incet, incet sub apa.
Dar umezeala o cuprinde.
Tamaia si fumul s-au dus.
Mai bine sub apa de mir
Decat in fumul tamaii, de plans.
Curata, cu lutul umed pe pereti
Biserica-asteapta vantul de smirna.
Il simte, e departe-n apus.
Dar parca nu vine.
Nu mai e mult.
Orice apus nu e lung.
Si iata cum vantul vine,
O zvanta, o usca,
Biserica-i plina
De tamaie, de mir si de smirna.
Tamaia ramane mereu nedorita,
Ea arde pacate in noapte, in tinda.
Mirul o spala si parfumu-i ramane
Plutind catre zare
Pe vantul de smirna.
Wednesday, April 30, 2008
Sapun
Sapun
Acum imi pari precum o sfera, rotunda si stralucitoare.
Si ma intreb vazandu-te in soare,
Sa pun sau sa nu pun aceeasi intrebare?
O bula de sapun, te-nalti in baia rece.
Te-as sparge cu privirea.
Sa pun sau sa nu pun, un deget?
De nu te voi atinge, eu nu te voi simti.
Si fara dar si poate,
"Sa pun sau sa nu pun" nu va mai fi.
Sapun tu esti.
Eu tot aici raman.
Asa ca o s-aleg sa pun.
Acum imi pari precum o sfera, rotunda si stralucitoare.
Si ma intreb vazandu-te in soare,
Sa pun sau sa nu pun aceeasi intrebare?
O bula de sapun, te-nalti in baia rece.
Te-as sparge cu privirea.
Sa pun sau sa nu pun, un deget?
De nu te voi atinge, eu nu te voi simti.
Si fara dar si poate,
"Sa pun sau sa nu pun" nu va mai fi.
Sapun tu esti.
Eu tot aici raman.
Asa ca o s-aleg sa pun.
Subscribe to:
Posts (Atom)
